Sfintii Cuviosi Misail si Daniil de la Manastirea Turnu
(5 octombrie)
Sfinții Cuvioși Daniil și Misail au fost doi călugări români care au trăit în perioada veacului al XVII-lea. Ei au fost cunoscuți pentru viața lor sfântă și devotamentul lor față de Dumnezeu. De la o vârstă fragedă, au simțit chemarea către o viață de rugăciune și smerenie, lăsând în urmă familia și prietenii pentru a intra în Mănăstirea Cozia.
Acolo, au trăit în ascultare și smerenie, urmând exemplul lui Iisus Hristos și deprinzând taina nevoințelor duhovnicești. Cu timpul, au primit tunderea monahală și Cuviosul Daniil a fost învrednicit de harul preoției. El a devenit un duhovnic respectat în mănăstire și a avut numeroși credincioși care se mărturiseau la el, printre care și Cuviosul Misail, care a devenit ucenicul său duhovnicesc.
Mai târziu, Cuvioșii Daniil și Misail au hotărât să părăsească viața de obște și să trăiască ca pustnici. Cu binecuvântarea starețului lor, au mers în zona Muntelui Cozia, unde și-au săpat chilii în stânca muntelui și au trăit în rugăciune, liniște și nevoință. Sub protecția Maicii Domnului, au format o mică comunitate de frați nevoitori care se rugau neîncetat, făceau privegheri și posturi, și citeau cărți duhovnicești.
Cuviosul Daniil a devenit duhovnicul tuturor pustnicilor din împrejurimi, iar Sfinții sihaștri Neofit și Meletie se spovedeau la el. În duminici și sărbători, acești pustnici coborau la schit pentru a se spovedi și a participa la Sfânta Liturghie. Schitul lor a fost numit Schitul Turnu, datorită apropierii de vechiul turn roman.
Spre sfârșitul vieții, Cuviosul Daniil a pregătit alți călugări pentru viața pustnicească și l-a numit pe Cuviosul Misail drept succesorul său. După trecerea lor la cele veșnice, în prima jumătate a secolului al XVII-lea, moaștele lor au fost îngropate lângă altarul bisericii lor de lemn. Mai târziu, în 1676, Mitropolitul Varlaam al Țării Românești a construit o nouă biserică de piatră la schit și a așezat moaștele Sfinților Cuvioși Daniil și Misail la temelia altarului bisericii.
Astfel, acești doi sfinți au devenit cunoscuți ca purtători de daruri duhovnicești și luminători prin viața lor sfântă. În anul 2016, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât să-i canonizeze, stabilind data de 5 octombrie ca zi de prăznuire a lor.
