Sfantul Mucenic Polieuct
9 ianuarie
În vremea împăraților romani Deciu (249–251) și Valerian (253–259), trăiau în cetatea Melitina din Armenia doi ostași respectați, Nearh și Polieuct. Prietenia lor era atât de strânsă, încât nici între frați nu se găsea o asemenea dragoste, fiecare considerându-l pe celălalt ca fiind propria sa viață și suflet.
Pătimirea Sfântului Mucenic Polieuct
(9 ianuarie)
În vremea împăraților romani Deciu (249–251) și Valerian (253–259), trăiau în cetatea Melitina din Armenia doi ostași respectați, Nearh și Polieuct. Prietenia lor era atât de strânsă, încât nici între frați nu se găsea o asemenea dragoste, fiecare considerându-l pe celălalt ca fiind propria sa viață și suflet.
Nearh era creștin dreptcredincios și desăvârșit în legea Domnului. Pe de altă parte, Polieuct, deși păgân, avea obiceiuri virtuoase, asemenea creștinilor, și era împodobit cu toate faptele bune, asemenea unui măslin roditor. Totuși, îi lipsea esențialul: credința adevărată în Dumnezeu. De aceea, Nearh căuta mereu să-l aducă la creștinism, citindu-i din Scripturi și arătându-i deșertăciunea idolatriei. Dar momentul hotărâtor al convertirii lui Polieuct încă nu venise, fiind rânduit de Dumnezeu pentru o vreme ulterioară.
Într-o zi, s-a auzit citindu-se prin piețe și ulițe porunca împăraților păgâni, care obliga pe toți să se închine zeilor, amenințând cu chinuri groaznice pe cei care refuzau. Auzind aceasta, Nearh, ca un credincios adevărat, s-a pregătit să înfrunte moartea, însă era profund întristat pentru prietenul său Polieuct, temându-se că acesta va ceda poruncii și va rămâne în păgânătate până la sfârșit, pierzând astfel calea spre mântuire. Această durere i-a schimbat înfățișarea, iar Polieuct, observând tulburarea prietenului său, l-a întrebat despre pricina mâhnirii.
După multe insistențe, Nearh i-a dezvăluit adevărul, spunându-i că porunca împărătească va aduce despărțirea lor, deoarece el va muri ca martir, iar Polieuct va rămâne păgân. Auzind acestea, Polieuct a fost cuprins de o mare tulburare. Amintindu-și o vedenie avută cu câteva zile înainte, în care Hristos Însuși îi luase haina veche și-l îmbrăcase într-o haină nouă, a fost luminat de harul dumnezeiesc. El a înțeles chemarea lui Nearh și a mărturisit că deja, în inima sa, era creștin, doar că nu făcuse pasul oficial al botezului.
Plin de curaj, Polieuct s-a dus în piața orașului, a rupt scrisoarea împărătească și a defăimat idolii, sfărâmându-i în fața tuturor. Aceasta a atras furia judecătorilor și a tatălui soției sale, Felix, care avea datoria de a pedepsi pe cei ce sfidau porunca împăraților. Deși Felix l-a rugat pe Polieuct să se răzgândească pentru binele familiei sale, sfântul a refuzat, afirmând că nimic din cele lumești nu mai avea valoare pentru el, iar Hristos era singurul său stăpân.
Sfântul Polieuct a fost condamnat la moarte. Înainte de execuție, a mers cu bucurie spre locul martiriului, întărindu-i pe cei de față în credință și mărturisind că vedea un tânăr luminos care îl însoțea, dar pe care nimeni altcineva nu-l putea vedea. Văzându-l în mulțime pe Nearh, i-a spus: „Mântuiește-te, iubitul meu prieten, și adu-ți aminte de legământul dragostei noastre.” Apoi, și-a plecat capul sub sabie și s-a botezat în sângele său, dându-și viața pentru Hristos.
Astfel, Sfântul Polieuct a fost martirizat în cetatea Melitina din Armenia, devenind un stâlp al Bisericii și un exemplu de credință și curaj pentru toți. Să-i fie pomenirea veșnică întru slava lui Dumnezeu, căruia I se cuvine cinstea în vecii vecilor. Amin.
- Tematica
- Icoana Sfinti
- Luna
- 01 Ianuarie
- Ziua din luna
- 9