Sfanta Maria Egipteanca

Viaţa Cuvioasei Maicii noastre Maria Egipteanca
(1 aprilie)
 

Sfânta Maria Egipteanca s-a născut în Alexandria, în Egipt, în a doua jumătate a secolului al IV-lea. La vârsta de doisprezece ani a fugit de acasă și s-a dedat unei vieți de desfrâu, nu din constrângere, ci din patimă. Timp de șaptesprezece ani a trăit în păcat, atrăgând bărbați pe străzi și trăind din plăcerea trupului, nu pentru bani. Viața ei păcătoasă a continuat până într-o zi când, din curiozitate, s-a alăturat unui grup de pelerini care mergeau la Ierusalim, fără intenții sfinte, ci doar pentru a seduce bărbați pe drum. Ajunsă în Ierusalim, în ziua Înălțării Sfintei Cruci, a încercat să intre în Biserica Sfântului Mormânt, dar o putere nevăzută o împiedica. A încercat de mai multe ori, dar fără succes. Atunci a privit o icoană a Maicii Domnului aflată în apropiere și, pentru prima oară, s-a rugat cu lacrimi, cerând iertare și făgăduind să-și schimbe viața. După această rugăciune, a reușit să intre în biserică și s-a închinat cu cutremur sufletesc la lemnul Sfintei Cruci. A ieșit apoi și a auzit o voce interioară spunându-i să treacă Iordanul, unde va găsi odihnă. A cumpărat trei pâini, s-a împărtășit în biserica Sfântului Ioan Botezătorul de lângă râul Iordan și s-a retras singură în pustiul iordanic.

Timp de 47 de ani a trăit acolo, suferind de foame, sete, arșiță, frig și mai ales de ispite groaznice. La început, lupta cu dorințele și amintirile vieții trecute era atât de grea încât se tăvălea pe jos și plângea, cerând mila lui Dumnezeu. Cu timpul, prin post și rugăciune neîncetată, s-a curățit sufletește și a primit haruri dumnezeiești. Cunoștea Scriptura pe de rost, deși nu o învățase niciodată. Dumnezeu i-a dăruit darul vederii duhovnicești și al levitației în rugăciune.

După aproape cinci decenii de pustnicie, a fost văzută de părintele Zosima, un monah evlavios care, în timpul Postului Mare, mergea în pustie pentru rugăciune. Acesta a fost uimit să vadă o femeie goală, arsă de soare, cu trupul uscat de post și cu părul alb. Ea l-a strigat pe nume, deși nu-l mai întâlnise, și i-a cerut să-i aducă Sfânta Împărtășanie anul următor, în Joia Mare. Zosima a fost uimit de cunoașterea ei tainică și a înțeles că are în față o mare sfântă. A revenit după un an și i-a adus Sfintele Taine. Maria a trecut Iordanul mergând pe apă, s-a împărtășit cu lacrimi și i-a cerut să vină și anul următor.

Când a venit din nou, Zosima a găsit trupul ei neînsuflețit, întins pe pământ, cu un mesaj scris lângă ea: că murise în aceeași noapte după împărtășanie. Nu avea cine să o îngroape, dar, prin minune, un leu a apărut în pustie și, cu ajutorul lui, Zosima a săpat și a înmormântat trupul sfintei. Întors în mănăstirea sa, a povestit fraților viața și minunile Mariei Egipteanca, care a devenit de atunci una dintre cele mai iubite sfinte ale Bisericii Răsăritene, simbol al pocăinței și al biruinței harului asupra păcatului.

Este prăznuită în fiecare an pe 1 aprilie, iar în Duminica a cincea din Postul Mare i se face o pomenire specială, ca exemplu de întoarcere la Dumnezeu prin pocăință.