Sfântul Cuvios Mărturisitor Iraclie din Basarabia

Sfântul Cuvios Mărturisitor Iraclie din Basarabia
(3 august)

Protosinghelul Iraclie, născut Ioan pe 11 martie 1893 în Pojorâta, Suceava, a fost o figură remarcabilă a Bisericii Ortodoxe din Basarabia în perioada interbelică și un supraviețuitor al persecuțiilor din Gulagul stalinist. Experiența sa include participarea eroică în Primul Război Mondial, unde, grav rănit, a jurat că-și va dedica viața lui Dumnezeu. După eliberarea sa din prizonierat, și-a ținut promisiunea, a rămas în Basarabia și a fost tuns în monahism la Mănăstirea Hârbovăț.

Iraclie a devenit călugăr în 1920, diacon în 1925 și ieromonah în 1927. Între 1926 și 1930, a studiat la Facultatea de Teologie din Chișinău, devenind cunoscut ca un cărturar și un misionar devotat, capabil de a predica și de a îndruma credincioșii cu har, bunătate și generozitate. Cunoștea mai multe limbi și era activ în publicistică și traduceri, ceea ce îi permitea să ajute la răspândirea mesajului creștin. Iraclie a fost apreciat pentru profunzimea cunoștințelor sale biblice și pentru vocația de a sluji, atât ca administrator al mănăstirilor, cât și ca duhovnic.

În 1940, când administrația românească s-a retras din Basarabia în fața ocupației sovietice, protosinghelul Iraclie a fost numit vicar al eparhiei, responsabil de menținerea echilibrului spiritual și administrativ în zonă. După reîntoarcerea Armatei Române în 1941, Iraclie a sprijinit eforturile de restaurare a vieții monahale în Mănăstirea Hârbovăț, de unde sovieticii îi alungaseră pe monahi. Între 1941 și 1944, a fost exarh al mănăstirilor din Arhiepiscopia Chișinăului și ulterior vicar eparhial în teritoriile evacuate.

În 1945, Iraclie a fost arestat de autoritățile sovietice sub acuzația de propagandă anti-sovietică și condamnat la opt ani de muncă silnică în Siberia. Regimul comunist folosea acuzații generale de „dușman al poporului” împotriva clericilor ortodocși, considerați inamici ai statului pentru simplul fapt că erau români și reprezentați ai Bisericii. În lagăr, Iraclie și-a continuat misiunea spirituală, fiind un sprijin moral pentru cei deportați. Refuzul de a renunța la credința sa și tăria cu care își îndeplinea datoria religioasă l-au ajutat să îndure condițiile inumane ale detenției.

După eliberarea din Gulag, în 1953, s-a întors în Basarabia, unde a lucrat ca ghid la Mănăstirea Noul Neamț până la închiderea acesteia în 1962. Iraclie și-a petrecut ultimii ani sub grija unui fiu spiritual din satul Chițcani, rămânând aproape de mănăstire și de credincioși până la moartea sa, pe 16 august 1964. A fost înmormântat sub stricta supraveghere a autorităților comuniste, care au continuat să-l considere o amenințare ideologică.

În 1992, la 28 de ani de la moarte, Protosinghelul Iraclie a fost reabilitat oficial de către Procuratura Generală a Republicii Moldova, recunoscându-se astfel nedreptățile și persecuțiile la care fusese supus. Astăzi, el rămâne un simbol al rezistenței credinței și al dedicării față de Biserica Ortodoxă, atât în fața încercărilor războiului, cât și a opresiunii comuniste.