Sfanta Anastasia, cea preafrumoasă între femei, s-a născut în vestita cetate a Romei. Ea pe toţi covârșea cu neamul său cel bun, cu frumuseţea cea trupească şi cu cea sufletească, cu obiceiuri bune şi cu blândeţe. Era fata lui Pretextat, unul din boierii mari de credinţă elin, iar maica ei credea întru Hristos, având numele Fausta.
Pătimirea Sfintei Muceniţe Anastasia şi a celor împreună cu dînsa (22 decembrie)
Sfânta Anastasia, sărbătorită pe 22 decembrie, este o muceniță creștină din perioada persecuțiilor împotriva creștinilor în Imperiul Roman.
Sfânta Anastasia s-a născut în Roma, într-o familie de rang înalt. Mama sa era creștină, dar tatăl său, pagan, a rămas ostil credinței creștine. După moartea mamei, Anastasia a fost crescută de o dădacă creștină și de preotul Hrisogon, care i-au insuflat dragostea pentru Hristos. A fost forțată să se căsătorească cu un bărbat păgân, Publius, care i-a interzis să practice credința creștină. După moartea acestuia, Anastasia și-a dedicat viața ajutorării celor aflați în închisori pentru credința lor. Le oferea hrană, apă și alinare.
În timpul persecuțiilor împăratului Dioclețian, a fost arestată și supusă la torturi. Refuzând să renunțe la credința în Hristos, a fost arsă de vie în anul 304.
Este cunoscută și sub numele de Anastasia Farmacolitria, adică „Vindecătoarea”, datorită minunilor pe care le-a făcut vindecând bolnavi și oferind alinare celor suferinzi. Moaștele sale au fost duse la Constantinopol, iar ulterior o parte dintre ele au fost transferate la Tesalonic, unde sunt cinstite și astăzi.
Sfânta Anastasia este considerată ocrotitoarea celor aflați în suferință și a celor care cer ajutor pentru eliberarea de boli și necazuri.
Ziua de 22 decembrie este o ocazie de a reflecta asupra curajului credinței, al sacrificiului și al iubirii de aproapele. La slujbe închinate sfintei se cere mijlocirea în fața lui Dumnezeu pentru sănătate și mântuire.
