Sfantul Sebastian, cel binecredincios, s-a născut în cetatea Narvoniei. El era plăcut şi iubit păganilor împăraţi, care l-au făcut voievod al ostaşilor lor celor mai de aproape.
Viaţa şi pătimirea Sfîntului Mucenic Sebastian şi a însoţitorilor lui (18 decembrie)
Sfântul Sebastian a trăit în secolul al III-lea, în timpul împăratului roman Dioclețian. Era ofițer în garda imperială de la Roma și era cunoscut pentru vitejia și loialitatea sa. Deși creștin în taină, el îi sprijinea și îi întărea în credință pe creștinii persecutați, ajutându-i pe cei întemnițați.
Când împăratul a aflat despre credința lui, a poruncit să fie legat de un copac și străpuns cu săgeți, scenă care a devenit mai târziu simbolul său tradițional în artă. Crezut mort, Sebastian a fost salvat de o femeie creștină, pe nume Irena, care l-a îngrijit până s-a vindecat. După ce și-a recăpătat puterile, el s-a prezentat din nou în fața împăratului pentru a-i mustra cruzimea față de creștini. Drept pedeapsă, a fost bătut până la moarte, iar trupul său a fost aruncat. Creștinii i-au recuperat trupul și l-au îngropat în catacombele de pe Via Appia, loc care a devenit un important loc de pelerinaj.
Sfântul Sebastian este considerat un simbol al curajului și al credinței neclintite în fața prigoanei, fiind invocat de credincioși ca ocrotitor împotriva bolilor și al primejdiilor.
