Sfantul Cuvios Sofronie de Essex

Sfântul Cuvios Sofronie de la Essex

(11 iulie)

Părintele Sofronie (Serghei Simeonovici) Saharov s-a născut pe 23 septembrie 1896 în Moscova, într-o familie ortodoxă. Încă din copilărie, a fost profund religios și pasionat de literatură. A studiat la Academia de Arte din Moscova și apoi la Școala de Pictură, Sculptură și Arhitectură, considerând arta un mijloc de a transcende realitatea. După două arestări de către poliția bolșevică și o perioadă de interes pentru misticismul oriental, Serghei a părăsit Rusia în 1921, stabilindu-se în Paris în 1922.

În Paris, a expus lucrări de artă, dar a fost nemulțumit de capacitatea artei de a exprima puritatea. În 1924, s-a întors la creștinism și în 1925 a intrat la Institutul Teologic Ortodox „Sfântul Serghie” din Paris, pe care l-a părăsit curând pentru Sfântul Munte Athos. A devenit monah în Mănăstirea Sfântul Pantelimon și ucenic al Sfântului Siluan Athonitul. A fost hirotonit diacon în 1930 și a întreținut o corespondență bogată cu părintele David Balfour între 1932-1946.

După moartea Sfântului Siluan în 1938, părintele Sofronie a trăit ca pustnic, dar s-a îmbolnăvit în timpul războiului. A fost hirotonit preot în 1941 și a devenit duhovnic. În 1947, s-a stabilit în Paris pentru a publica scrierile Sfântului Siluan și a finaliza studiile teologice. A locuit în azilul „Casa Rusească” din Saint Genevieve des-Bois și a publicat scrierile Sfântului Siluan în 1948. În 1952, a publicat o a doua ediție a acestor scrieri.

În 1958, părintele Sofronie a înființat Mănăstirea Sfântul Ioan Botezătorul în Essex, Anglia. A publicat mai multe lucrări despre Sfântul Siluan, inclusiv „Un călugăr din Muntele Athos” (1973) și „Înțelepciune din Muntele Athos” (1975). În 1987, Sfântul Siluan a fost canonizat de Patriarhia Ecumenică.

Sfantul Sofronie a murit pe 11 iulie 1993, la aproape 97 de ani, și a fost înmormântat în mănăstirea sa, Mănăstirea Sfântul Ioan Botezătorul, după finalizarea construirii unei cripte subterane.