Sfanta Cuvioasa Mucenita Elisabeta, ducesa Rusiei

Sfanta Cuvioasa Mucenita Elisabeta, ducesa Rusiei
(18 iulie)

  Sfânta Cuvioasă Muceniță Elisabeta, cunoscută și sub numele de Elisabeta Feodorovna, a fost o mare ducesă a Rusiei și este comemorată pe 18 iulie. Ea s-a născut pe 1 noiembrie 1864 în Darmstadt, Germania, ca prințesă Elisabeta de Hesse și de Rin. A fost nepoata reginei Victoria a Angliei și sora mai mare a împărătesei Alexandra Feodorovna, soția țarului Nicolae al II-lea al Rusiei.

În 1884, Elisabeta s-a căsătorit cu Marele Duce Serghei Alexandrovici al Rusiei, unchiul țarului Nicolae al II-lea. În urma căsătoriei, ea s-a convertit la Ortodoxie și a devenit cunoscută sub numele de Elisabeta Feodorovna.

După asasinarea soțului ei în 1905, Elisabeta a renunțat la viața de la curte și s-a dedicat activităților caritabile. A înființat mănăstirea Marthei și Mariei din Moscova, unde a trăit ca stareță. Aici, a condus un spital, un orfelinat și o școală pentru fete sărace, îngrijindu-se de cei nevoiași și bolnavi.

În timpul Revoluției Ruse, Elisabeta a fost arestată de bolșevici și, în 1918, a fost dusă în Alapaevsk, Siberia. Pe 18 iulie 1918, împreună cu alți membri ai familiei regale și alți nobili, a fost aruncată într-o mină de fier abandonată. Conform mărturiilor, a continuat să cânte imnuri religioase și să se roage pentru persecutorii săi chiar și în ultimele clipe.

Elisabeta Feodorovna a fost canonizată de Biserica Ortodoxă Rusă din afara Rusiei în 1981 și de Patriarhia Moscovei în 1992. Este venerată ca muceniță și cuvioasă, fiind considerată un exemplu de compasiune, credință și curaj.

Sfânta Elisabeta este amintită nu doar pentru nobilitatea sa de sânge, ci mai ales pentru noblețea sufletului său. Mănăstirea Marthei și Mariei pe care a înființat-o continuă să funcționeze și astăzi, iar viața ei de sacrificiu și dedicare rămâne un exemplu de slujire creștină.

Pe 18 iulie, credincioșii ortodocși din întreaga lume o cinstesc pe Sfânta Cuvioasă Muceniță Elisabeta, rugându-se pentru mijlocirea ei și aducându-și aminte de viața ei de sfințenie și de sacrificiu.