Sfintii Cuviosi Rafail si Partenie de la Agapia Veche
(21 iulie)
Cuviosul Partenie a trăit în secolul al XVII-lea în Munții Agapiei, fiind cunoscut pentru viața sa sfântă și minunată. Sfântul Ierarh Dosoftei, Mitropolitul Moldovei, îl recunoaște ca sfânt român. Ucenic al starețului Eufrosin, a fost tuns în monahism la mănăstirea din Livada Părinților.
A urmat o viață ascetică în muntele Scaunele, cu rugăciuni zilnice, în special cu Psaltirea, și activități de împletit coșuri. Tradiția spune că a urcat muntele pentru a se bucura de liniștea pustiei și de dulceața harului dumnezeiesc. Era cunoscut pentru nevoințele sale extreme, privegheri, rugăciuni și lupte spirituale.
A fost egumen al Agapiei, apreciat pentru înțelepciunea sa și dragostea pentru Sfintele Scripturi. Avea darul tămăduirii și al exorcizării demonilor. După moartea sa în 1660, trupul său a fost găsit nestricat și se spune că se făceau minuni la mormântul său.
Moaștele sale au fost tăinuite odată cu ale Cuviosului Rafail.
Cuviosul Rafail a trăit în secolul al XVI-lea și a fost cinstit în Moldova încă din secolul al XVII-lea. S-a născut în satul Bursucani și a ales calea monahală în „Mănăstirea lui Agapie”. A fost atras de viața duhovnicească înaltă și nevoințele călugărilor din Agapia. A devenit ucenic al părinților monahi și a învățat ascultarea și curăția inimii.
După o perioadă de ascultare, a fost tuns în monahism și a primit numele de Rafail. A trăit o viață de nevoințe ascetice în munți, rugându-se și căutând liniștea. A devenit îndrumător al fraților din obște, fiind cunoscut pentru viața sa îngerească și înțelepciunea deosebită.
După moarte, trupul său a fost găsit bine mirositor, fiind așezat spre închinare în biserică. Moaștele sale sunt considerate un odor de mare preț pentru Moldova și sunt venerate de credincioși.
Ambele figuri sunt remarcate pentru viața lor ascetică, sfințenia și darurile duhovnicești, având un impact semnificativ asupra comunităților monahale și credincioșilor din Moldova.
