Sfanta Cuvioasa Olimpiada

Sfânta Cuvioasă Olimpiada
(25 iulie)

   Sfânta Olimpiada s-a născut în Constantinopol din părinți nobili, tatăl său fiind senatorul Anusie Secundul, iar mama sa fiind fiica slăvitului Avlavie, eparhul în zilele împăratului Constantin cel Mare. Inițial, Olimpiada a fost logodită cu Consta, fiul împăratului Constantin, dar acesta a fost ucis înainte de nuntă. Mai târziu, ea s-a căsătorit cu împăratul Armeniei, Arsac, dar a rămas văduvă după o scurtă perioadă. În urma căsătoriei cu senatorul Anusie Secundul, Olimpiada a venit pe lume.

Când Olimpiada a ajuns la vârsta măritișului, părinții ei au logodit-o cu un tânăr de neam bun, dar acesta a murit înainte de nuntă, lăsând-o văduvă și fecioară. Refuzând să se mai căsătorească, ea a ales să-și dedice viața lui Dumnezeu, trăind în feciorie și înțelepciune. Moștenind o mare avere după moartea părinților, Olimpiada a împărțit-o cu generozitate bisericilor, mănăstirilor, săracilor și celor aflați în nevoie.

Împăratul Teodosie cel Mare a dorit s-o căsătorească pe Olimpiada cu ruda sa, Elpidie, dar ea a refuzat, motivând că voința lui Dumnezeu era să rămână văduvă. Împăratul a reacționat confiscându-i averea până la împlinirea vârstei de 30 de ani. În ciuda acestei măsuri, Olimpiada a rămas devotată lui Dumnezeu, trăind în asceză și rugăciune.

Patriarhul Nectarie a recunoscut virtutea ei și a numit-o diaconiță, slujind biserica cu dedicare. De asemenea, Olimpiada a fost o susținătoare a monahilor și a episcopilor, inclusiv a Sfântului Ioan Gură de Aur. În ciuda adversităților și persecuțiilor suferite, ea și-a continuat activitatea caritabilă.

Olimpiada a fost nevoită să părăsească Constantinopolul și a fost exilată în Nicomidia, unde și-a sfârșit viața. După moarte, trupul ei a fost aruncat în mare și a fost găsit și adus într-o biserică unde s-au săvârșit multe minuni. Moaștele ei au fost redescoperite și mutate cu mare cinste la Constantinopol, continuând să fie o sursă de vindecare și har divin. Astfel, viața și moștenirea Sfintei Olimpiada au rămas un exemplu de sfințenie și milostenie.