Sfântul Cuvios Dometie cel Milostiv de la Râmeț

Sfântul Cuvios Dometie cel Milostiv de la Râmeț
(6 iulie)

  Arhimandritul Dometie Manolache, născut pe 15 octombrie 1924 în satul Mărculești, județul Buzău, a fost un important părinte duhovnicesc și misionar român din secolul XX. Provenind dintr-o familie credincioasă, a primit o educație religioasă solidă de la părinții săi, Ioan și Filofteia, care au crescut toți cei doisprezece copii în spiritul dragostei de Dumnezeu. Influențat de valorile spirituale ale familiei, Stelian, numele său de botez, a urmat drumul Bisericii, la fel ca și alți membri ai familiei sale: fratele său Mihai a devenit preot, sora sa Eugenia s-a călugărit la Mănăstirea Râmeț, iar mama sa, după decesul soțului, a ales și ea viața monahală.

Stelian a fost un elev sârguincios, iar după terminarea școlii primare, a urmat Seminarul Teologic din Buzău, pe care l-a absolvit ca șef de promoție. Mai departe, și-a continuat studiile la Facultatea de Teologie între 1945 și 1949, fiind un student eminent. Sub coordonarea părintelui Dumitru Stăniloae, a realizat lucrarea de licență pe tema „Mărturisirea Ortodoxă a lui Petru Movilă”, pe care a prezentat-o cu succes.

La 6 iulie 1949, Stelian intră în viața monahală la Mănăstirea Prislop, unde primește numele de călugărie Dometie și este hirotonit preot la Mănăstirea Hodoș-Bodrog. A fost un călugăr devotat, respectând cu strictețe voturile monahale și trăind într-un spirit de smerenie și sacrificiu. Nașul său de călugărie a fost părintele Arsenie Boca, iar în același an, a fost coleg de monahism cu Antonie Plămădeală, viitorul mitropolit.

Dometie Manolache a fost stareț și misionar în diferite localități din Transilvania, slujind cu devotament în satele Prislop, Afteea-Hațeg, Piatra Fântânelor, Dragomirești, și Ciolanu. Din 1959, a devenit duhovnic la Mănăstirea Râmeț, unde a reînnoit viața monahală și a devenit cunoscut pentru slujirea sa în satele din Munții Apuseni. Pe lângă îndatoririle spirituale, s-a implicat și în proiecte administrative la mănăstire, cum ar fi restaurarea bisericii, construirea de noi clădiri, introducerea apei potabile și a electricității și înființarea unui muzeu. De asemenea, a ridicat o școală pentru copiii din satul Râmeț, lucrând îndeaproape cu sora sa, monahia Eudoxia.

Viața părintelui Dometie a fost marcată de o profundă dragoste față de semeni și de Dumnezeu, trăind într-o smerenie exemplară. Prin munca și jertfa sa, a reușit să aducă mulți oameni înapoi la credință, fiind considerat de localnici „apostolul moților”. După ce și-a finalizat studiile doctorale la Institutul Teologic din București cu rezultate excelente, s-a stins din viață pe 6 iulie 1975, lăsând în urmă o moștenire spirituală bogată.

Personalitatea și faptele sale l-au consacrat drept un model de urmat, fiind descris de părintele Dumitru Stăniloae ca „un erou al credinței” și „un suflet de mare sfințenie și puritate”.