Cuviosul Nil pomenit tot în 12 noiembrie, era de neam bun din Constantinopol şi, primind învăţătură aleasă, a ajuns om de mare înţelepciune şi cuvântător iscusit. A fost eparh în vremea împăratului Mavrichie şi a trăit cu cinste în lume, având soţie şi doi copii. Dar văzând zădărnicia lumii, schimbarea tuturor celor vremelnice şi instabilitatea norocului pământesc, a dorit bunătăţile cele veşnice şi nepieritoare. Astfel, s-a sfătuit cu soţia sa, au împărţit săracilor averile, au eliberat robi, iar apoi şi-au împărţit copiii: ea luând pe fiică şi intrând în mănăstire, el luând pe fiul său Teodul şi plecând la Muntele Sinai.
În pustie, Cuviosul Nil a primit chipul monahicesc şi s-a nevoit în post, rugăciune şi smerenie împreună cu fiul său. Când barbarii au năvălit şi au ucis mulţi călugări, iar pe Teodul l-au luat rob, Nil s-a tânguit cu amar, dar Dumnezeu a ocrotit pe băiat şi episcopul Eliuziei l-a răscumpărat, hirotonindu-l cleric. Nil, aflând de aceasta, a mers în acea cetate, a fost primit cu cinste şi hirotonit preot. După ce şi-a recăpătat fiul, s-a întors în Sinai, unde a trăit ani mulţi în pustie, scriind cuvinte de mare folos duhovnicesc şi epistole pline de înţelepciune, iar la sfârşit a trecut cu pace la Domnul. Amin!
