Soborul Sfinților Arhangheli Mihail si Gavriil
(8 noiembrie)
Soborul Sfinților Îngeri este serbat de Sfânta Biserică cu cinste aleasă, urmând predaniilor Sfinților Părinți insuflați de Dumnezeu. Ei au îndepărtat demult rătăcirea celor care, în vechime, cădeau în greșeala închinării la îngeri, asemenea păgânilor și ereticilor care se închinau făpturilor în locul Făcătorului. Încă din Legea Veche, când poporul ales se depărta de Dumnezeul cel viu, oamenii ajungeau să aducă jertfe soarelui, lunii și stelelor, socotindu-le ființe vii și dând aceleași cinstiri și îngerilor, ca unor puteri cerești independente de Dumnezeu.
Această rătăcire este pomenită în Sfintele Scripturi, unde oamenilor li se mustră nelegiuirea: aduceau tămâie lui Baal, soarelui, lunii, stelelor și „toată oștirea cerului”, considerând îngerii dumnezei ai lor. Chiar și în vremea Sfinților Apostoli, această greșeală continua în unele locuri, iar Sfântul Apostol Pavel a ridicat glas tare împotriva ei, învățându-i pe creștini să nu fie amăgiți de cei care, sub chipul smereniei, cinsteau pe îngeri ca pe Dumnezeu și îndemnau la un cult greșit.
Au existat atunci eretici care, lăudându-se cu viață aspră și curată, susțineau că îngerilor li se cuvine aceeași închinăciune ca lui Dumnezeu. Alții socoteau că îngerii ar fi creat lumea și că sunt mai presus de Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Unii chiar îl numeau pe Arhanghelul Mihail Dumnezeu al evreilor. Iar alții, rătăcind spre vrăjitorie, chemau duhurile cele rele și le numeau tot îngeri.
Îndeosebi la Colose această rătăcire se înmulțise, astfel încât unii, în ascuns, aduceau îngerilor închinare păgânească asemenea idolilor. Sinodul Sfinților Părinți din Laodiceea a condamnat cu asprime această credință rătăcită, dând-o anatemei. Astfel, fiind lepădat cultul greșit, Biserica a rânduit cinstire adevărată îngerilor, ca slujitori ai lui Dumnezeu și păzitori ai oamenilor.
În chiar locul Colose, unde mai înainte se aducea închinare greșită îngerilor, a început a se serba cu dreaptă credință Soborul îngeresc, ridicându-se biserici frumoase în cinstea Arhanghelului Mihail. Una dintre cele mai vestite a fost aceea de la Hone, unde Sfântul Arhanghel s-a arătat Sfântului Arhip, izbăvind minune mare.
Prăznuirea Soborului Sfinților Îngeri s-a așezat la 8 noiembrie, zi care este a noua de la începutul anului bisericesc (socotind după tradiția veche, care începea anul în martie), spre arătarea numărului celor nouă cete îngerești, descoperite Sfântului Dionisie Areopagitul de către însuși Apostolul Pavel, răpit până la al treilea cer.
Cele nouă cete sunt împărțite în trei ierarhii: cea mai înaltă, cea de mijloc și cea mai apropiată de oameni.
În prima ierarhie, cea mai aproape de Preasfânta Treime, se află:
Serafimii, plini de focul dragostei dumnezeiești, având șase aripi, cum i-a văzut prorocul Isaia, și care aprind inimile oamenilor de iubire pentru Dumnezeu;
Heruvimii, purtători ai luminării și înțelepciunii dumnezeiești, plini de mulțime de ochi, care arată adâncul cunoașterii lui Dumnezeu;
Scaunele, pe care, în chip tainic, Se odihnește Dumnezeu, împlinind judecățile Sale cele drepte.
În a doua ierarhie se găsesc:
Domniile, care domnesc asupra puterilor mai mici și învață lumea buna rânduială și înfrânarea;
Puterile, prin care se lucrează minunile lui Dumnezeu, întărindu-i pe cei ce se nevoiesc și luminându-i pe aleșii Domnului;
Stăpâniile, care au putere asupra duhurilor rele, îngrădind răul și ajutându-i pe oameni în luptele duhovnicești.
În a treia ierarhie, cea mai aproape de oameni, sunt:
Începătoriile, rânduite să păzească țări, popoare și neamuri, călăuzindu-le pe calea rânduită de Dumnezeu;
Arhanghelii, mari vestitori ai voii lui Dumnezeu și călăuzitori ai prorocilor și drepților;
Îngerii, cei mai apropiați de oameni, ocrotitori ai fiecărui suflet credincios, îndrumători spre bine și păzitori neobosiți.
Toate aceste cete, cu nume deosebite după slujirea lor, se numesc în obște „îngeri”, căci numele arată slujirea, nu firea lor: sunt duhuri slujitoare trimise spre ocrotirea oamenilor.
Ziua de 8 noiembrie este, astfel, prăznuirea măreață a tuturor puterilor cerești, pomenire a unirii și armoniei lor în slujba lui Dumnezeu și în apărarea lumii. Tot într-o astfel de zi, după cum învață Sfinții Părinți, în vremea căderii lui Lucifer, Arhanghelul Mihail a ridicat glas către oștile cerești, chemându-le la statornicie și smerenie, iar atunci a început neîncetata lor cântare: „Sfânt, Sfânt, Sfânt Domnul Savaot, plin este cerul și pământul de slava Ta!”.
Această unire a lor în slăvire s-a numit sobor – o singură inimă, o singură gândire, o singură cântare.
Biserica învață că există Biserica luptătoare – adică noi, credincioșii care încă ne nevoim pe pământ – și Biserica biruitoare, a celor mutați la cer, care se bucură de slava lui Dumnezeu împreună cu îngerii. Iar noi, cinstind Soborul îngeresc, ne rugăm ca în ziua cea mare a Judecății, când toți îngerii vor veni împreună cu Domnul, să fim aflați vrednici de a fi adunați împreună cu aleșii Lui.
Amin.
