Soborul Sfântului Arhanghel Mihail şi al celorlalte Puteri Cereşti fără de trupuri
(8 noiembrie)
Soborul Sfinților Îngeri este prăznuit de Biserică cu cinste și evlavie, după rânduiala Părinților insuflați de Duhul Sfânt, care au respins de mult rătăcirea închinării la îngeri practicată de unii eretici și de păgâni. Încă din Legea Veche, când poporul ales s-a depărtat de Dumnezeu, acesta a început să se închine idolilor închipuiți după soare, lună, stele și chiar după îngeri, pe care îi considerau puteri cerești. În Cartea Regilor se pomenește că unii aduceau tămâie lui Baal, soarelui, lunii, planetelor și „puterii cerului”, adică îngerilor, socotiți oștiri cerești.
Această credință greșită a persistat și în vremea Apostolilor. Sfântul Apostol Pavel, scriind către coloseni, a mustrat această practică, spunând: „Nimeni să nu vă amăgească pe voi... prin slujirea îngerilor”. În acea vreme, unii eretici se arătau smeriți, dar învățau să li se aducă îngerilor aceeași cinstire ca lui Dumnezeu. Alții mergeau mai departe, zicând că îngerii ar fi creat lumea văzută și că sunt mai presus de Hristos. Unii socoteau chiar pe Arhanghelul Mihail drept Dumnezeul evreilor. Iar alții, dedându-se vrăjitoriilor, chemau diavolii sub numele de îngeri. Aceste rătăciri au înflorit mai ales între coloseni, care se aflau sub Mitropolia Laodiceei. Din acest motiv, Soborul de la Laodiceea a condamnat și a dat anatemei închinarea la îngeri ca pe o idolatrie.
După ce această credință greșită a fost lepădată, Biserica a statornicit dreapta cinstire a îngerilor, nu ca zei, ci ca slujitori ai lui Dumnezeu și păzitori ai neamului omenesc. Chiar în Colose, unde mai înainte se aducea închinare îngerilor, s-a început prăznuirea lor după adevărata credință, ridicându-se biserici în cinstea Arhanghelului Mihail, căpetenia oștilor cerești. În Hone, de pildă, s-a zidit o biserică mare și frumoasă, unde însuși Arhanghelul s-a arătat Sfântului Arhip.
Astfel, Biserica a rânduit ca soborul Sfinților Îngeri să fie prăznuit în 8 noiembrie, a noua lună după martie – luna în care a fost zidită lumea –, pentru a închipui cele nouă cete îngerești, așa cum le-a descris Sfântul Dionisie Areopagitul, ucenicul Sfântului Pavel. Apostolul, răpit fiind până la al treilea cer, i-a descoperit lui Dionisie rânduiala cetelor îngerești.
Cele nouă cete sunt împărțite în trei ierarhii: cea de sus, cea de mijloc și cea de jos. În cea dintâi se află Serafimii, Heruvimii și Scaunele. Serafimii, cu șase aripi, închipuie focul dumnezeiesc și aprind pe oameni de iubirea lui Dumnezeu. Heruvimii, „cei cu ochi mulți”, sunt plini de lumină și de înțelepciune dumnezeiască, luminând pe alții. Scaunele sunt numite „purtători de Dumnezeu”, fiindcă pe ei Se odihnește Dumnezeu prin dar și slujire, nu prin ființă, revărsând asupra lor dreptatea Sa.
În ierarhia de mijloc se află Domniile, Puterile și Stăpâniile. Domniile îi învață pe oameni stăpânirea de sine și conduc cu înțelepciune pe cei încredințați lor. Puterile, pline de puterea dumnezeiască, săvârșesc minuni și întăresc pe cei osteniți în ascultări. Stăpâniile au putere asupra demonilor, oprindu-i să vatăme și ajutând pe cei ce se luptă duhovnicește.
În ierarhia cea mai de jos se află Începătoriile, Arhanghelii și Îngerii. Începătoriile au în grijă popoarele și împărățiile. Arhanghelii vestesc taine mari și descoperă voia lui Dumnezeu, fiind și întăritori ai credinței. Îngerii, cei mai apropiați de oameni, păzesc pe fiecare credincios, ridică pe cei ce cad și povățuiesc spre fapta bună.
Toate cetele poartă numele de „îngeri”, nu pentru firea lor, ci pentru slujirea lor, după cum este scris: „Au nu sunt toți duhuri slujitoare, trimise spre slujire?”. Dar fiecare ceată are slujba sa. Dumnezeu, în înțelepciunea Sa, descoperă tainele Sale prin cei mai mari celor mai mici, după cum s-a arătat în vedenia profetului Zaharia și a profetului Daniil, unde un înger trimitea pe altul cu poruncă.
De aceea, Biserica prăznuiește soborul celor nouă cete îngerești la 8 noiembrie, cu cântări și rugăciuni, chemând ajutorul lor. La judecata cea de apoi, toate cetele îngerești vor fi de față împreună cu Hristos, adunând pe aleșii Domnului din cele patru vânturi. Să ne rugăm, deci, ca și noi, cei ce cinstim soborul lor, să fim adunați în ceata aleșilor.
Începătorii și voievozii cetelor îngerești mai de jos sunt Arhanghelii Mihail și Gavriil, rânduiți de Dumnezeu ca slujitori credincioși. Când satana a căzut din pricina mândriei, Arhanghelul Mihail a strigat: „Să stăm bine! Să stăm cu frică înaintea Celui ce ne-a făcut pe noi și să nu cugetăm cele potrivnice lui Dumnezeu!”. Așa s-a întărit soborul îngeresc, într-o singură cugetare și glas, slăvind Treimea cea Sfântă: „Sfânt, Sfânt, Sfânt Domnul Savaot, plin este cerul și pământul de slava Ta!”.
Astfel, soborul îngeresc înseamnă unitate, o singură laudă și o singură slavă adusă Tatălui, Fiului și Sfântului Duh, Treimii celei de o ființă. Să ne unim și noi glasurile cu ale lor, aducând mărire lui Dumnezeu în veci. Amin.
(Notă: Biserica se împarte în două: Biserica luptătoare, alcătuită din credincioșii aflați încă în viață, și Biserica biruitoare, a celor adormiți care au biruit răul și împărățesc împreună cu Domnul în ceruri.)
