Sfântul Apostol Toma, cunoscut și sub numele de Geamănul, era originar din Paneada, o cetate a Galileii. Pe vremea când Domnul nostru Iisus Hristos propovăduia pe pământ, umblând prin cetăți și sate pentru a învăța mulțimile și pentru a vindeca bolnavii, Toma, auzind cuvintele Sale și văzând minunile pe care le săvârșea, s-a apropiat cu râvnă de El.
Sfântul Apostol Toma, cunoscut și sub numele de Geamănul, era originar din Paneada, o cetate a Galileii. Pe vremea când Domnul nostru Iisus Hristos propovăduia pe pământ, umblând prin cetăți și sate pentru a învăța mulțimile și pentru a vindeca bolnavii, Toma, auzind cuvintele Sale și văzând minunile pe care le săvârșea, s-a apropiat cu râvnă de El. Nu se sătura niciodată de dulceața învățăturii Domnului și de vederea feței Sale preasfinte, așa încât a fost rânduit să facă parte dintre cei doisprezece apostoli. Cu aceștia L-a urmat pe Hristos până la Pătimirile Sale mântuitoare.
După Înviere, Toma a rămas cunoscut pentru necredința sa, care, de fapt, a întărit și mai mult credința Bisericii. Atunci când ceilalți ucenici au spus: „Am văzut pe Domnul”, el a refuzat să creadă până nu L-a văzut cu ochii săi și nu a atins rănile Sale. După opt zile, Domnul i S-a arătat din nou ucenicilor și l-a chemat pe Toma să Îi pipăie semnele Pătimirilor, zicându-i: „Nu fi necredincios, ci credincios!”. Atunci Toma a rostit una dintre cele mai puternice mărturisiri: „Domnul meu și Dumnezeul meu!”. În felul acesta s-a arătat că Hristos nu a înviat doar cu duh, nici cu alt trup, ci cu același trup care a pătimit pentru mântuirea lumii.
După Înălțare și pogorârea Sfântului Duh, apostolii au tras la sorți pentru a vedea în ce ținuturi vor fi trimiși să propovăduiască Evanghelia. Toma a primit misiunea de a merge în India, unde să lumineze popoarele păgâne – parți, mideni, perși, hircani, bactri și brahmani. La început, Toma s-a întristat pentru că trebuia să meargă la popoare necunoscute și aspre, dar Domnul i S-a arătat în vedenie, întărindu-l și promițându-i că va fi cu el în tot ceasul.
Providența a rânduit că Gundafor, împăratul Indiei, își dorea palate asemenea celor din Roma și a trimis pe negustorul Avan în Palestina să caute un meșter priceput. Domnul a orânduit ca Toma să se întâlnească cu Avan și să plece împreună spre India. Astfel, Apostolul a fost adus în acele ținuturi sub chip de zidar.
Pe drum, au intrat într-o cetate unde se făcea o mare nuntă împărătească. De teamă să nu fie pedepsiți ca străini, au mers și ei la ospăț. Acolo, Toma s-a arătat deosebit: nu mânca, nu bea și nu se veselea, ci privea spre cer. Un paharnic, supărat, l-a lovit, iar Apostolul i-a prorocit pieirea. Și, într-adevăr, acesta a fost ucis de un leu și sfâșiat de câini, mâna sa fiind adusă chiar la ospăț. Minunea a stârnit uimire și frică în toată cetatea.
După nuntă, împăratul l-a chemat pe Toma să binecuvânteze pe tinerii căsătoriți. Apostolul le-a vorbit despre valoarea curăției și a fecioriei, iar în acea noapte Însuși Domnul Hristos li S-a arătat sub chipul lui Toma, întărindu-le hotărârea. Mirele și mireasa au ales să trăiască în curăție, ceea ce a stârnit mânia împăratului. Însă Apostolul, plecând cu Avan, a ajuns în cele din urmă la Gundafor.
Împăratul i-a dat mult aur pentru a ridica palatele visate, dar Toma a împărțit banii săracilor și s-a dedicat propovăduirii Evangheliei. Când împăratul a aflat că nu se zidise nimic, s-a mâniat și l-a aruncat în temniță. Dar Dumnezeu a lucrat minunat: fratele împăratului a murit, a fost dus de îngeri în lăcașurile cerești și a văzut acolo palatele zidite de Toma din aurul împărțit săracilor. Înviind prin minune, i-a povestit totul împăratului, care, uluit, l-a eliberat pe Apostol și a primit Botezul.
De atunci, Toma a cutreierat India propovăduind, făcând minuni și întemeind comunități creștine. El a fost adus și la sărbătoarea mutării la cer a Maicii Domnului, dar, după iconomia lui Dumnezeu, a sosit doar a treia zi după îngropare, pentru ca prin el să se arate taina ridicării cu trupul la cer a Născătoarei de Dumnezeu.
Mai apoi, Apostolul a continuat misiunea în India. La Meliapor a tras cu brâul său un lemn uriaș pe care nici oamenii, nici elefanții nu-l puteau clinti. A făcut și alte minuni, printre care învierea fiului unui evreu ucis de tatăl său. Mulți au crezut atunci și au primit Botezul.
Ajuns în părțile Calamidiei, la împăratul Muzdie, a convertit femei din familia împărătească, printre care Migdonia și Tertiana, care au ales să trăiască în curăție pentru Hristos. Împăratul, furios că Apostolul i-a „răzvrătit” familia și poporul, l-a supus la chinuri, dar Toma a rămas nevătămat. În cele din urmă, împăratul a poruncit să fie dus pe un munte și străpuns cu sulițele. Astfel, Sfântul Apostol Toma și-a sfârșit viața prin mucenicie.
După moarte, trupul său a fost îngropat cu cinste. Ucenicii săi, Azan și Sifor, au răspândit credința mai departe. Femeile împăratului, eliberate de jugul conjugal, au trăit în curăție și rugăciune, aducând mult folos Bisericii. Mai târziu, fiul împăratului a fost izbăvit de un diavol prin rugăciunile Apostolului, iar Muzdie însuși, mișcat de această minune, a primit Botezul împreună cu mulți din curtea sa.
De atunci, locul unde a fost mormântul Sfântului Toma a devenit izvor de nenumărate minuni, spre slava lui Hristos, Dumnezeul nostru, căruia se cuvine toată cinstea, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
