Sfânta Muceniță Valentina

Pătimirea Sfintei Valentina
(10 februarie)

Sfânta Valentina provenea din Cezareea. În vremea când ighemonul Firmilian judeca pe creștinii care nu voiau să se lepede de credință, înaintea lui a fost adusă curajoasa fecioară Enata. Când a fost întrebată dacă se leapădă de Hristos, ea a mărturisit cu hotărâre că Hristos este adevăratul Dumnezeu. Pentru această mărturisire plină de credință, a fost supusă unor chinuri cumplite.

În acel moment, Valentina — și ea o fecioară credincioasă și evlavioasă — nu a mai putut suporta cruzimea și nedreptatea cu care era tratată Enata. Plină de râvnă și de curaj dumnezeiesc, s-a ridicat împotriva celor ce batjocoreau credința. Când i s-a poruncit să aducă jertfă idolilor, deoarece lângă scaunul de judecată se afla un altar păgânesc, Valentina, aprinsă de dragostea pentru Dumnezeu, a lovit cu picioarele acel jertfelnic și l-a răsturnat împreună cu focul ce ardea pe el.

Fapta ei a stârnit mânia tiranului, care a poruncit să fie chinuită și ea la fel de cumplit ca Enata. După ce amândouă au fost torturate fără milă, Firmilian a hotărât ca ele să fie arse de vii, osândindu-le astfel la moarte prin foc pentru credința lor neclintită în Hristos.

După aceste întâmplări, a fost adus la judecată și Sfântul Pavel. Acesta, răbdând multe chinuri cu o statornicie de neclintit și întărindu-se cu harul lui Hristos, a biruit suferința prin credința sa. În cele din urmă, ighemonul l-a osândit la moarte prin sabie. Sfântul Pavel, mulțumind lui Dumnezeu și rugându-se pentru toți cei ce credeau ca el, și-a plecat capul sub lamă, primind cu pace tăierea cinstitului său cap și încredințându-și sufletul în mâinile lui Dumnezeu.