Sfânta Sinclitichia era originară din Macedonia. Strămoșii ei, auzind despre iubirea de Dumnezeu și credința în Hristos, care se răspândiseră în cetatea alexandrinilor, s-au hotărât să se mute acolo. Ajungând în acea cetate și descoperind că faptele credincioșilor erau chiar mai mari decât faima lor, au fost primiți cu prietenie și dragoste. Ei nu se bucurau de mulțimea locuitorilor sau de măreția caselor, ci mai ales de credința sinceră și de iubirea adevărată, care lipseau în patria lor.
Fericita Sinclitichia nu era doar vestită prin originea ei nobilă, ci era împodobită și cu alte calități considerate vrednice de laudă. Avea o soră și doi frați, toți având același cuget virtuos ca al său. Dintre frați, unul, fiind încă în copilărie, a trecut la cele veșnice, iar celălalt, ajuns la vârsta de 25 de ani, era îndemnat de părinți să se căsătorească. Însă, deși toate pregătirile pentru nuntă erau gata și ceremonia se desfășura conform obiceiului, tânărul a ales să-și părăsească această viață trecătoare, asemenea unei păsări ce scapă din laț. În locul unei mirese pământești, el a ales soborul fără pată al sfinților.
