Sfinții Trei Ierarhi Vasile cel Mare, Grigorie Teologul și Ioan Gură de Aur

Soborul Sfinţilor Părinţilor noştri
şi marilor dascăli şi ierarhi Vasile cel Mare,
Grigorie Teologul şi Ioan Gură de Aur
(30 ianuarie)

Originea acestui praznic a avut loc astfel: în timpul domniei lui Alexios I Comnenul (1081-1118), succesorul lui Nichifor Botaniates (1078-1081), a apărut o dispută între oamenii de seamă, învățați și virtuoși. Unii îl prețuiau pe Sfântul Vasile cel Mare, considerându-l excepțional în cunoaștere, aproape de nivelul îngerilor, datorită profunzimii gândirii sale și vieții sale ascetice. Îl apreciau pentru strictețea respectării legii și asprimea caracterului său, care excludea orice slăbiciune pământească.

Pe de altă parte, alții îl favorizau pe Sfântul Ioan Gură de Aur, văzându-l mai îngăduitor și accesibil în chemarea oamenilor la pocăință. Îl admirau pentru blândețea și atracția discursurilor sale, precum și pentru darul oratoric neegalat. O a treia categorie îl ridica pe Sfântul Grigorie Teologul, evidențiindu-i înțelepciunea superioară și erudiția în științele elinești, apreciind claritatea și frumusețea expresiei sale.

Această divergență a împărțit poporul în trei tabere: Ioaniteni, Vasiliteni și Grigoriteni. Pentru a pune capăt discordiei, cei trei mari ierarhi s-au arătat mitropolitului Ioan al Evhaitelor, un om virtuos și înțelept, și i-au transmis un mesaj comun: „Noi suntem una înaintea lui Dumnezeu, fără nicio dezbinare între noi. Fiecare dintre noi a contribuit, călăuziți de Duhul Sfânt, la mântuirea oamenilor. Nu trebuie să ne separați, ci să ne cinstiți împreună, într-un singur praznic, pentru unitatea credincioșilor.”

Mitropolitul Ioan a urmat această poruncă, unind cele trei sărbători individuale din luna ianuarie într-una comună, pe 30 ianuarie. În această zi, Biserica îi cinstește pe cei trei mari ierarhi cu slujbe, cântări și laude, recunoscându-le contribuția egală la întărirea credinței ortodoxe.

Cei trei ierarhi s-au distins nu doar prin viața lor sfântă, ci și prin învățătura pe care au transmis-o. Sfântul Ioan Gură de Aur era de statură mică, cu fața palidă, dar plină de veselie, fiind renumit pentru cuvintele sale pline de milă și iubire. Sfântul Vasile cel Mare, înalt și auster, era un exemplu de asceză și gândire profundă. Sfântul Grigorie Teologul, de statură mijlocie, cu un semn distinctiv la ochiul drept, era vestit pentru blândețea și înțelepciunea sa.

Prin scrierile și predicile lor, acești sfinți au luminat lumea, combatând ereziile și propovăduind dreapta credință. Ei au fost trâmbițe ale adevărului și apărători ai Bisericii, iar contribuția lor este inestimabilă pentru mântuirea sufletelor. Praznicul lor comun ne îndeamnă să le mulțumim și să-i cinstim, ca pe un exemplu viu de iubire, înțelepciune și slujire a lui Dumnezeu.