Închinarea cinstitelor lanţuri
ale Sfântului Apostol Petru
(16 ianuarie)
Când Sfântul Apostol Petru a fost aruncat în temniță de împăratul Irod, fiind legat cu două lanțuri de fier și dormind între doi soldați, un înger al Domnului a venit noaptea, l-a trezit lovindu-l ușor în coastă și l-a scos afară, iar lanțurile au căzut de pe el. Acest eveniment minunat este relatat în Faptele Apostolilor, iar vestea izbăvirii lui Petru din temniță s-a răspândit în tot Ierusalimul. Credincioșii, în secret, au luat lanțurile și le-au păstrat cu evlavie, considerându-le la fel de prețioase precum prezența Sfântului Apostol însuși. După ce a fost eliberat, Petru a părăsit Ierusalimul și a propovăduit cuvântul lui Dumnezeu în alte țări sau zone.
Lanțurile, sfințite prin atingerea trupului Apostolului, au primit puterea de a vindeca bolile și de a alunga duhurile rele, asemenea maramelor și basmalelor Sfântului Apostol Pavel. Credincioșii le cinsteau cu respect deosebit și le păstrau ca pe o moștenire de familie, transmițându-le din generație în generație. Astfel, aceste lanțuri au ajuns în posesia patriarhului Iuvenalie al Ierusalimului (422-458).
Pe vremea când împărăteasa Evdochia, soția împăratului Teodosie cel Mic (408-450), vizita Ierusalimul, patriarhul, impresionat de credința ei, i-a oferit mai multe odoare sfinte, inclusiv lanțurile făcătoare de minuni ale Sfântului Apostol Petru. Împărăteasa a dus un lanț la Constantinopol, așezându-l în biserica dedicată Sfântului Apostol Petru, iar pe celălalt l-a trimis fiicei sale, Eudoxia, în Roma. Eudoxia, urmând exemplul mamei sale, a primit darul cu dragoste și a zidit o biserică pe Muntele Esquilin, unde a așezat lanțul.
În Roma se mai afla un alt lanț al Sfântului Petru, cu care fusese legat de tiranul Nero. Cele două lanțuri au fost unite și păstrate în biserică. Praznicul închinării cinstitelor lanțuri a fost stabilit pe 16 ianuarie, întru cinstirea Sfântului Apostol Petru și slava lui Hristos, Dumnezeul nostru. Amin.
