Sfântul Ierarh Ioan Postitorul
(2 septembrie)
Sfântul Ierarh Ioan a fost cunoscut pentru viața sa ascetică, devotamentul față de Dumnezeu și numeroasele minuni pe care le-a săvârșit. Acesta a trăit în timpul împăraților Iustin, Tiberie și Mavrichie, fiind născut în Constantinopol. De meserie era aurar, dar era cunoscut și pentru evlavia sa, fiind un om dreptslăvitor, iubitor de săraci și primitor de străini.
La un moment dat, a fost însoțit de un călugăr pe nume Evsevie din Palestina. Într-o zi, pe când mergeau împreună, un necunoscut i-a spus călugărului că nu este potrivit să meargă de-a dreapta unui mare om, sugerând astfel că Ioan avea să fie chemat la o înaltă slujire bisericească. Călugărul a povestit aceasta Patriarhului Eutihie al Constantinopolului, care l-a îndemnat pe Ioan să se călugărească.
Ioan a avut o vedenie în care a văzut mulțime de sfinți în altar, îmbrăcați în haine albe, cântând și împărțind hrană săracilor. Această vedenie era un semn al vieții sale viitoare pline de milostivire față de săraci. După moartea Patriarhului Eutihie, Ioan a fost ales, cu voia lui Dumnezeu, ca succesor al acestuia, deși inițial a refuzat. Însă, după o altă vedenie înfricoșătoare, în care îngerii l-au mustrat, Ioan a acceptat să devină Patriarh al Constantinopolului.
Pe tot parcursul vieții sale, Ioan a dus o viață de post și rugăciune, marcată de numeroase minuni. A potolit o mare furtunoasă cu rugăciunea și a vindecat un orb, Ioan de la Gaza. De asemenea, în timpul unei epidemii de ciumă în Constantinopol, Ioan a prezis încetarea bolii și a rugat pe un slujitor să numere morții, iar numărul acestora a scăzut treptat până când epidemia a dispărut complet.
Ioan era cunoscut pentru înfrânarea sa extremă. Postea șase zile pe săptămână, iar în a șaptea zi consuma doar puține verdețuri, fructe sau smochine. Dormea foarte puțin și deseori se lupta cu patimile prin rugăciune și nevoințe. A reușit să oprească năvălirile barbarilor și să apere cetatea prin post și rugăciune. A fost tatăl sărmanilor și protectorul celor asupriți, fiind recunoscut pentru mila sa nețărmurită.
Ioan a mai săvârșit și alte minuni, cum ar fi oprirea unei curse de cai care urma să aibă loc în ziua de Rusalii, prin rugăciunile sale. De asemenea, a avut putere asupra duhurilor necurate, vindecând oameni posedați de demoni.
La sfârșitul vieții, Ioan a continuat să-și păstorească turma până la bătrânețe. După moartea sa, a avut loc un miracol: Nil, un eparh slăvit, s-a plecat să-i sărute trupul neînsuflețit, iar Sfântul Ioan i-a șoptit câteva cuvinte la ureche, spre uimirea tuturor. Trupul său a fost înmormântat în altarul bisericii Sfinților Apostoli, ca un vrednic al lui Dumnezeu. Astfel, Sfântul Ioan a rămas un exemplu de sfințenie, milostivire și putere duhovnicească. Amin!
