Sfânta Ermioni, una dintre fiicele Sfântului Apostol Filip
(4 septembrie)
Sfânta Ermioni, fiica Sfântului Apostol Filip, unul dintre cei șapte diaconi menționați în Noul Testament. Ermioni, împreună cu sora ei Evtihia, pleacă în Asia în căutarea Sfântului Ioan Teologul. Neaflându-l, ele se întâlnesc cu Petroniu, un ucenic al Apostolului Pavel, care le învață virtuțile creștine.
Ermioni își dedică viața vindecării bolnavilor prin puterea rugăciunii și chemarea numelui lui Hristos. Atunci când împăratul Traian află că Ermioni este creștină, încearcă să o convingă să renunțe la credința sa. În ciuda torturilor la care este supusă, cum ar fi lovirea peste față, Sfânta rămâne neclintită în credința ei, văzându-l pe Hristos în chipul lui Petroniu, ceea ce îi dă putere să îndure suferințele.
După moartea lui Traian și venirea la tron a împăratului Hadrian, Ermioni este supusă din nou la torturi severe. Este bătută fără milă și i se bat piroane în tălpi, dar continuă să se roage și să mulțumească lui Dumnezeu. Împăratul poruncește apoi să fie aruncată într-un cazan încins cu smoală, sulf și plumb, dar printr-o minune, focul se stinge și Ermioni rămâne nevătămată. Într-o altă încercare, este pusă pe o tigaie înroșită, dar îngerul Domnului o protejează, iar flăcările îi ard pe cei care erau de față, în timp ce pe ea o păstrează într-o stare de răcoare.
Impresionat și înfricoșat de minunile la care asistă, Hadrian încearcă să o păcălească pe Ermioni, spunându-i că a visat că se închina unui zeu păgân. Ermioni pretinde că acceptă, dar, intrând în templul idolatru, se roagă lui Dumnezeu, iar idolii cad și se zdrobesc.
În final, împăratul, văzând că nu o poate înfrânge, poruncește decapitarea ei. Cei doi călăi, Teodul și Teotim, care urmau să o execute, sunt pedepsiți divin, mâinile lor uscându-se. După ce se roagă Sfintei și se convertesc, mor și ei în credința creștină. Ermioni își dă și ea sufletul în mâinile Domnului, iar trupul ei este înmormântat cu cinste în Efes de către creștini. Această viață și moarte martirică sunt un exemplu de credință neclintită și de puterea miraculoasă a credinței în Hristos.
