Sfântul Ierarh Petru, Mitropolitul Moscovei
(21 decembrie)
Sfântul Mitropolit Petru și-a dedicat întreaga viață afirmării credinței adevărate și promovării moralității în eparhia sa, fiind un exemplu de pace și unitate pentru toți cei care veneau la el. Încă din copilărie, viața sa a fost marcată de semne divine și de un har aparte.
Sfântul s-a născut în Volinsk din părinți creștini dreptcredincioși. Încă înainte de nașterea sa, mama lui a avut o viziune simbolică, în care ținea un miel între coarnele căruia creștea un pom cu frunze și fructe frumoase, înconjurat de lumânări. Copilul a arătat de timpuriu semne de alegere divină. Deși inițial întâmpina dificultăți în învățarea Scripturilor, a fost binecuvântat printr-o vedenie: un arhiereu i-a atins limba și i-a umplut gâtlejul de dulceață, după care a dobândit înțelepciune dumnezeiască și a învățat rapid toată Scriptura.
La 20 de ani, Petru a intrat în monahism, fiind un exemplu de smerenie, ascultare și hărnicie. Muncea fără odihnă în mănăstire, se ocupa de treburile casnice și participa cu evlavie la slujbele bisericești. Cu timpul, a fost hirotonit diacon și preot. A învățat și meșteșugul zugrăvirii de icoane, această activitate devenind pentru el o cale de apropiere de Dumnezeu.
După ce a primit binecuvântarea povățuitorului său, s-a retras într-un loc liniștit și a întemeiat o mănăstire la râul Raga, dedicată Domnului Iisus Hristos. A atras mulți frați prin blândețea și învățăturile sale, devenind cunoscut pentru milostenie și viața sa curată.
Vestea despre viața sa îmbunătățită a ajuns până la Constantinopol. În această perioadă, un alt egumen, Gherontie, a încercat să ocupe nelegitim scaunul mitropolitan al Kievului. Însă Petru a fost ales de voievod și sobor să fie propus pentru această funcție. Deși inițial a refuzat din smerenie, a fost convins să accepte.
În timpul călătoriei sale către Constantinopol, Sfântul Petru a avut parte de condiții favorabile, în timp ce Gherontie s-a confruntat cu furtuni și vedenii care îi indicau că demersul său va eșua. La Constantinopol, Patriarhul Atanasie a recunoscut sfințenia lui Petru, fiind martor la o mireasmă dumnezeiască ce însoțea prezența sa. După cercetarea soborului, Petru a fost hirotonit mitropolit, iar în timpul ceremoniei fața sa a strălucit, semn al alegerii divine.
Ca mitropolit, Petru a slujit cu râvnă, promovând pacea și unitatea. A fost, însă, ținta clevetirilor și a intrigilor, inclusiv din partea episcopului Andrei al Tverului, care a fost ulterior rușinat pentru minciunile sale. Sfântul, însă, l-a iertat, dând dovadă de smerenie.
A luptat împotriva ereziilor, excomunicând pe ereticul Seit care refuza să se supună învățăturilor bisericești. În timpul slujirii sale, a fost un păstor iubitor și ocrotitor al săracilor, adăugând în mod constant la talantul său prin muncă și devotament.
Sfântul Petru a sfătuit domnul Ioan Daniilovici al Moscovei să construiască o biserică de piatră în cinstea Maicii Domnului. I-a profețit că Moscova va deveni un oraș slăvit, iar arhierei vor locui acolo. Această biserică a devenit ulterior centrul spiritual al Moscovei. Sfântul însuși a supravegheat lucrările, prevăzându-și moartea și pregătindu-și mormântul aproape de jertfelnic.
Simțindu-și sfârșitul aproape, Sfântul Petru a săvârșit ultima sa Liturghie, a dat binecuvântări și a făcut milostenii. A trecut la Domnul în timp ce cânta rugăciuni, cu mâinile ridicate spre cer. A fost plâns de voievod și de întregul popor.
După moarte, moaștele sale au devenit izvor de minuni: tămăduirea celor bolnavi, vindecarea unui tânăr cu mâini slăbănoage, a unui gârbov, a unui surd și a unui orb. Pelerinajele la mormântul său continuă, iar minunile săvârșite prin mijlocirea sa sunt numeroase.
Sfântul Mitropolit Petru a lăsat o moștenire spirituală puternică, fiind un exemplu de credință, smerenie și dragoste. Prin lucrarea sa, a întărit Biserica și a contribuit la slava Moscovei, devenind unul dintre cei mai iubiți sfinți ai Rusiei.
