Pătimirea Sfintei Muceniţe Iuliana Fecioara şi a celor împreună cu dînsa
(21 decembrie)
În cetatea Nicomidia din Bitinia, în timpul domniei împăraților păgâni Dioclețian și Maximian, trăia un om bogat și respectat, African, devotat cultului idolilor. Acesta avea o fiică, Iuliana, renumită pentru frumusețea și înțelepciunea ei. Logodită cu un înalt demnitar imperial, Elevsie, Iuliana amână nunta, fiind în secret convertită la creștinism. Fascinată de creație și învățând din Scripturi, Iuliana alege să se închine lui Dumnezeu și să respingă idolatria.
Deși mama ei era indiferentă în privința religiei, tatăl său, mare susținător al cultului păgân, era total opus creștinismului. Fecioara căuta să-și păstreze curăția trupească și sufletească, refuzând logodna cu Elevsie. Aceasta i-a pus condiția să devină eparh, sperând astfel să scape de el, însă Elevsie, ajutat de diavol, a obținut înaltul rang cerut. Când Iuliana și-a afirmat public credința creștină și refuzul de a se căsători cu un necredincios, tatăl ei, furios, a încercat mai întâi să o convingă, apoi a recurs la violență, bătând-o și trimițând-o la Elevsie.
Elevsie, rănit în orgoliu și mâniat de refuzul Iulianei, a trecut la persecutarea ei. La judecată, a încercat să o înduplece prin lingușiri și amenințări, dar Iuliana a rămas neclintită în credința sa, afirmând că moartea pentru Hristos îi este preferabilă unei căsătorii cu un păgân. Refuzul ei l-a înfuriat, iar Elevsie a ordonat torturarea ei: a fost bătută, spânzurată de păr, arsă cu fiare înroșite și străpunsă cu un fier ascuțit. În timpul chinurilor, Iuliana se ruga cu încredere, cerând ajutorul lui Dumnezeu.
În temniță, diavolul a apărut sub forma unui înger și a încercat să o ispitească, sfătuind-o să renunțe la credința sa. Însă Iuliana, recunoscând înșelătoria, a cerut ajutorul divin. Un glas ceresc i-a confirmat prezența lui Dumnezeu alături de ea și i-a dat puterea să-l înfrunte pe diavol. Legat de puterea divină, diavolul a fost forțat să mărturisească cine este și scopul său.
Această relatare evidențiază curajul și tăria spirituală a Sfintei Iuliana, care, în ciuda torturilor și presiunilor, a rămas devotată credinței în Dumnezeu, devenind un exemplu de sfințenie și martiriu în fața persecuției păgâne.
