20 decembrie
Sfântul Ioan de Kronstadt, născut la 19 octombrie 1829 în satul Sura, gubernia Arhanghelsk, a fost una dintre cele mai importante figuri duhovnicești ale Rusiei secolului al XIX-lea. Provenind dintr-o familie săracă, unde tatăl său, paracliser, i-a insuflat dragostea pentru biserică, Ioan a depășit dificultățile din copilărie prin rugăciune. După ce s-a confruntat cu mari greutăți în procesul de învățare, Dumnezeu i-a dăruit o minte strălucită, ceea ce i-a permis să obțină o bursă și să studieze la Academia Ecleziastică din Sankt Petersburg. Acolo, deși s-a implicat în multe discipline științifice, a prioritizat rugăciunea și comuniunea cu Dumnezeu, îndeosebi prin contemplația naturii.
Moartea tatălui său l-a adus în fața greutăților materiale, obligându-l să lucreze pentru a-și susține familia, dar rugăciunea neîncetată l-a ajutat să depășească ispita deznădejdii. Credința sa fermă și chemarea divină s-au manifestat chiar și în decizia de a se căsători. După un vis semnificativ, a ales să se căsătorească cu fiica unui protopresbiter din Kronstadt, deși inițial își dorea să fie misionar în China. Căsătoria lor a fost una de o curăție rară, dedicată în întregime slujirii lui Dumnezeu și aproapelui.
Hirotonit preot în 1855, Ioan a început o activitate pastorală intensă în Kronstadt, un port militar cunoscut pentru sărăcia și degradarea morală. În calitate de preot, a considerat Sfânta Liturghie centrul vieții sale spirituale, descriind-o ca o manifestare a cerului pe pământ. Pentru el, fiecare aspect al slujirii preoțești era o prelungire a tainei Liturghiei. Prin slujirea zilnică și privegherile de noapte dedicate Rugăciunii lui Iisus, a devenit o lumină vie pentru comunitatea sa.
Părintele Ioan s-a remarcat printr-o milostenie neobosită. Vizita cele mai sărace cartiere, mângâia bolnavii și ajuta pe oricine avea nevoie. Deseori, se întorcea acasă fără haine sau încălțăminte, deoarece le oferea săracilor. Acest mod de viață i-a adus atât admirație, cât și critici, dar el a primit defăimările ca o binecuvântare.
Datorită generozității donatorilor, Ioan a reușit să înființeze „Casa muncii”, un complex social care includea biserică, școli, azile și ateliere, oferind ajutor material și spiritual miilor de nevoiași. În plus, a predat în școli timp de 32 de ani, punând accent pe educația inimii și pregătirea copiilor pentru a primi harul lui Dumnezeu. El le insufla elevilor respectul pentru creația divină și pentru semeni.
În timp, faima sa a depășit granițele Kronstadtului, iar oameni din toată Rusia veneau la el pentru sfat, rugăciune și alinare. Se spune că primea mii de scrisori zilnic, iar banii trimiși de credincioși erau folosiți pentru a hrăni săracii și a construi biserici și mănăstiri. Slujirea Liturghiei de către părintele Ioan era o experiență profundă, marcată de lacrimi și o puternică trăire a prezenței divine.
Ioan a încurajat deasa împărtășanie, pe atunci o practică rară, și a reintrodus mărturisirea publică a păcatelor, reînnoind astfel viața duhovnicească a credincioșilor.
Sfântul Ioan a fost o întrupare a milostivirii și iubirii lui Hristos. El a trăit o viață de necontenită rugăciune, cuvintele și faptele sale fiind în totalitate dedicate slujirii lui Dumnezeu și aproapelui. Spre sfârșitul vieții, deși grav bolnav, a continuat să-și ducă misiunea cu răbdare și mulțumire. A trecut la Domnul pe 20 decembrie 1908, fiind cinstit de întreg poporul rus, de la cei mai săraci oameni până la familia imperială.
Ioan de Kronstadt a fost un model de preot ortodox, „iconom al milostivirii dumnezeiești” și un stâlp al trezviei duhovnicești într-o Rusie marcată de mari frământări. El rămâne un exemplu de slujire neobosită, dragoste față de aproapele și comuniune profundă cu Dumnezeu.
