Icoana reprezentand pe Mantuitorul nostru Iisus Hristos care spala picioarele ucenicilor Sai.
Spălarea picioarelor ucenicilor este un act profund semnificativ din viața lui Iisus Hristos, relatat în Evanghelia după Ioan, capitolul 13. Acest moment are loc în timpul Cinei celei de Taină, cu puțin timp înainte de răstignirea Sa. Iisus, știind că i-a sosit ceasul și că se va întoarce la Tatăl, se ridică de la masă, își ia un ștergar, toarnă apă într-un lighean și începe să spele picioarele ucenicilor Săi. Era un gest care, în contextul cultural al vremii, era rezervat slugilor – un act de umilință profundă.
Gestul lui Iisus este, în primul rând, un act de smerenie și iubire. El, deși este Domnul și Învățătorul lor, alege să se coboare la nivelul cel mai jos pentru a-i sluji pe cei pe care îi iubea. Prin acest gest, le arată că adevărata autoritate nu vine din poziție sau putere, ci din capacitatea de a sluji cu dragoste și sacrificiu.
Când Petru refuză spălarea, Iisus îi spune că, dacă nu îl spală, Petru nu va avea parte cu El. Aceasta arată că gestul are și o dimensiune spirituală: simbolizează curățirea sufletească, iertarea, renașterea. Iisus face diferența între curățenia trupească și cea sufletească, spunând că „cine s-a scăldat n-are trebuință să-și spele decât picioarele, ca să fie curat de tot”.
După ce termină, Iisus le spune: „V-am dat o pildă, ca și voi să faceți cum am făcut Eu vouă.” Astfel, acest act devine un model de urmat pentru toți credincioșii: să se slujească unii pe alții cu smerenie, fără mândrie, fără pretenții, cu dragoste sinceră. Spălarea picioarelor nu este doar un ritual, ci o lecție vie despre ce înseamnă să trăiești în spiritul Evangheliei.
