Sfantul Cuvios Ioanichie cel Nou de la Muscel

Sfântul Cuvios Ioanichie
(26 iulie)

   Pe Valea Dâmboviței, între Târgoviște și Câmpulung, se află Dealul Cetățuia, cunoscut și ca Dealul lui Negru Vodă. Aici, la începutul secolului al XIV-lea, domnitorul Țării Românești a fondat Schitul Negru Vodă, o așezare monahală importantă. De-a lungul secolelor XIII-XVIII, pe versantul abrupt sud-estic al dealului și pe valea pârâului Cetățuia s-a format una dintre cele mai vechi vetre isihaste românești, cunoscută sub numele de Valea Chiliilor, datorită numeroșilor sihaștri care trăiau aici. Acești sihaștri, cu vieți de sfințenie, au rămas în mare parte anonimi în istorie.

Unul dintre cei mai cunoscuți sihaștri ai Valeii Chiliilor din primele decenii ale secolului al XVII-lea a fost Cuviosul schimonah Ioanichie. Se crede că Ioanichie a fost inițial călugăr la Schitul Negru Vodă, unde s-a nevoit la sfârșitul secolului al XVI-lea. Cu o mare râvnă pentru viața pustnicească și dragostea pentru Hristos, Ioanichie s-a retras într-o peșteră săpată în peretele muntelui, unde a trăit izolat, în rugăciune și asceză, timp de peste 30 de ani. Ucenicul său îi aducea pâine și apă o dată pe săptămână, folosind o frânghie pentru a coborî proviziile până la gura peșterii. În plus, egumenul schitului îi aducea Sfintele Taine la intervale regulate.

Despre nevoințele și ispitele pe care Ioanichie le-a îndurat și nivelul său duhovnicesc doar Dumnezeu știe. Ajuns la măsura sfințeniei și cunoscându-și dinainte sfârșitul, Ioanichie și-a săpat singur mormântul în fundul peșterii, unde și-a dat sufletul în mâinile Domnului.

Cu trecerea anilor, numele Cuviosului Ioanichie a fost uitat, iar peștera sa a fost abandonată din cauza dificultății accesului. În primele decenii ale secolului XX, egumenul schitului a coborât cu o frânghie în peșteră și a descoperit osemintele intacte ale lui Ioanichie, galbene și binemirositoare, acoperite cu o pânză de păianjen. Deasupra mormântului, săpate în piatră, erau cuvintele: „Ioanichie Schimonah, 1638”. Amin!