Icoana Izvorul Tamaduirii
Izvorul Tămăduirii este o sărbătoare prăznuită în vinerea din Săptămâna Luminată (prima săptămână după Paști), adică vinerea de după Duminica Învierii.
Izvorul Tămăduirii amintește de o minune săvârșită de Maica Domnului la un izvor din apropierea Constantinopolului, care a devenit loc de pelerinaj și vindecare pentru mulți bolnavi.
Potrivit tradiției, Maica Domnului i-ar fi arătat viitorului împărat Leon cel Mare (Leon I, sec. V) un izvor cu apă vindecătoare, iar mai târziu, după ce a ajuns împărat, acesta a zidit acolo o biserică în cinstea Maicii Domnului. Biserica s-a numit „Biserica Izvorului Tămăduirii”, iar apa izvorului a devenit cunoscută pentru puterile ei tămăduitoare.
Potrivit tradiției, înainte de a ajunge împărat, Leon era un simplu ofițer în armata bizantină. Într-o zi, pe când se plimba printr-o pădure de lângă Constantinopol (astăzi Istanbul), a întâlnit un orb care îl rugase să-l ajute, fiind epuizat de sete și dorind să bea apă. Leon a încercat să găsească un izvor, dar nu a reușit.
În acel moment, Maica Domnului i s-a arătat în mod minunat și i-a spus:
„Nu e nevoie să te ostenești, Leon! Aici, aproape, este apă, și poți să-i potolești setea orbului.”
Urmând glasul Maicii Domnului, Leon a găsit un izvor ascuns printre tufișuri, a luat apă, i-a dat orbului să bea și, mai mult, l-a spălat pe ochi — iar orbul și-a recăpătat vederea! Aceasta a fost prima minune cunoscută a acestui izvor.
După ce a ajuns împărat (Leon I Tracul, care a domnit între 457-474), Leon a poruncit construirea unei biserici deasupra izvorului. Aceasta a devenit una dintre cele mai importante și cunoscute biserici ale Constantinopolului, numită „Biserica Izvorului Tămăduirii” (Zoodochos Pigi, adică „Izvorul Dătător de Viață”).
Izvorul a continuat să fie loc de pelerinaj și vindecare, iar de-a lungul secolelor, mulți bolnavi, paralizați, orbi sau suferinzi au venit aici, primind tămăduire prin rugăciunile către Maica Domnului și prin apa izvorului.
Vindecarea împăratului Justinian I (sec. VI), care suferea de o boală grea. După ce a băut apă din izvor, s-a însănătoșit și, drept mulțumire, a reconstruit biserica, făcând-o și mai mare și mai frumoasă.
Vindecări ale bolnavilor în timpul invaziilor și războaielor: chiar și în timpul cuceririi Constantinopolului de către otomani (1453), izvorul a continuat să fie căutat de creștini.
Minuni în timpul dominației turcești: deși biserica a fost distrusă de mai multe ori, izvorul nu a secat și credincioșii au continuat să vină în ascuns să ia apă, fiind convinși de puterea ei.
În imnografia ortodoxă, Maica Domnului este numită „Zoodochos Pigi” — Izvorul Dătător de Viață. Aceasta arată că, prin mijlocirea ei, se revarsă harul și mila lui Dumnezeu asupra oamenilor. Ea este considerată un „vas al vindecărilor” nu doar pentru boli trupești, ci și pentru rănile sufletești: neliniști, dureri, păcate, întristări.
În icoanele „Izvorului Tămăduirii”, Maica Domnului este reprezentată deasupra unui izvor de apă, ținându-l în brațe pe Hristos, iar jos, oamenii primesc apa în vase, beau sau se spală pentru a se vindeca.
Astăzi, în cartierul turcesc Balıklı din Istanbul, încă există biserica și izvorul. Deși biserica actuală datează din sec. XIX (fiind reconstruită după incendii și distrugeri), izvorul original există, și este vizitat de credincioși ortodocși din toată lumea. Mulți merg acolo pentru rugăciune, sperând la minuni sau alinare.
Izvorul Tămăduirii nu se referă doar la o apă specială, ci este un simbol: arată că Maica Domnului este mereu gata să reverse asupra lumii darurile lui Dumnezeu, să vindece, să aline, să ocrotească. Este o sărbătoare a nădejdii, a credinței și a legăturii vii dintre cer și pământ.
În această zi, în bisericile ortodoxe se oficiază slujba specială de sfințire a apei (agheasma mică). Credincioșii vin cu sticle și iau apă sfințită pentru a o folosi peste an la binecuvântarea caselor, a grădinilor sau pentru sănătate.
Se crede că apa sfințită în această zi are puteri deosebite, deoarece este legată direct de sărbătoarea Maicii Domnului și de amintirea minunii de la izvor.
În unele locuri din țară, oamenii merg în procesiuni la fântâni sau izvoare, unde se face sfințirea apei chiar la sursă, și se stropesc grădinile și animalele pentru rod bun și sănătate.
Această sărbătoare întărește ideea că Maica Domnului este izvor nesecat de har și de tămăduire sufletească și trupească pentru cei care o cheamă în rugăciune. Este și o sărbătoare a bucuriei, fiindcă face parte din Săptămâna Luminată, când încă se păstrează salutul „Hristos a înviat!”
