Viața Sfântului Ierarh Andrei Șaguna, Mitropolitul Transilvaniei
(30 noiembrie)
Mitropolitul Șaguna Andrei (din botez Anastasie) a fost o figură importantă în istoria Bisericii Ortodoxe Române din Transilvania și a jucat un rol crucial în promovarea autonomiei și sinodalității în conducerea bisericii. S-a născut în 1808 în Mișcolț, Ungaria, și a trecut la Domnul în 1873 în Sibiu.
Andrei a urmat studii gimnaziale la Mișcolț și Pesta și studii superioare în Filosofie și Drept la Universitatea din Pesta. A studiat și Teologie la Seminarul ortodox din Vârșeț. După terminarea studiilor teologice, s-a călugărit și a devenit ierodiacon și ieromonah, apoi a ocupat diverse funcții în mănăstiri și seminarii.
În 1846, a fost numit "vicar general" al Episcopiei Ardealului, iar în 1847 a devenit episcop. A luptat pentru restabilirea Mitropoliei Ardealului prin memorii către autorități, patriarhul ortodox sârb și Congresul național-bisericesc sârb din Carloviț. După reînființarea Mitropoliei în 1864, a convocat un Congres național-bisericesc care a aprobat Statutul Organic al Bisericii Ortodoxe Române din Transilvania, care a servit ca model pentru organizarea întregii Biserici Ortodoxe Române.
Pe plan cultural, Andrei a organizat învățământul primar și mediu ortodox românesc din Transilvania, implicând Biserica în acest proces. A înființat școli, gimnazii, și un Institut teologic-pedagogic. De asemenea, a susținut tipărirea de manuale școlare și a trimis tineri la studii de specializare în străinătate.
Andrei a fost și o figură importantă în viața politică, ocupând funcții în Adunarea Națională românească, prezentând revendicările românești autorităților austriece și ungare și fiind membru în Senatul imperial din Viena. A fost mentor al direcției "activismului" în politică a românilor transilvăneni.
Pe lângă acestea, el a fost implicat în diverse activități culturale și a contribuit la fondarea Societății Academice Române și la susținerea Societății "Transilvania" din București.
