Pe Cuviosul Antipa, mare trăitor duhovnicesc și călugăr sfânt, l-a odrăslit pământul Moldovei în secolul al XIX-lea. Acest ostaș al lui Hristos, numit la botez Alexandru Luchian, s-a născut în anul 1816, într-o familie de țărani credincioși din satul Calapodești, județul Bacău. La vârsta de 20 de ani, călăuzit de Duhul Sfânt, a intrat în nevoința călugărească.
Cuviosul Antipa Atonitul de la Calapodeşti - Moldova (10 ianuarie)
Pe Cuviosul Antipa, mare trăitor duhovnicesc și călugăr sfânt, l-a odrăslit pământul Moldovei în secolul al XIX-lea. Acest ostaș al lui Hristos, numit la botez Alexandru Luchian, s-a născut în anul 1816, într-o familie de țărani credincioși din satul Calapodești, județul Bacău. La vârsta de 20 de ani, călăuzit de Duhul Sfânt, a intrat în nevoința călugărească.
La început, s-a nevoit timp de doi ani (1836–1837) în obștea Mănăstirii Căldărușani. Ulterior, s-a îndreptat spre Muntele Athos, stabilindu-se în Schitul românesc Lacu, unde viețuiau peste 80 de sihaștri români. Aici, sub îndrumarea celor mai aleși călugări atoniți, a deprins meșteșugul nevoinței duhovnicești, fiind cunoscut în schit pentru postul și ostenelile sale. În acest loc a primit tunderea în monahism și s-a învrednicit de la Dumnezeu cu darul lacrimilor și al rugăciunii neîncetate.
După aproape cincisprezece ani de sihăstrie în Schitul Lacu, bunul nevoitor s-a retras la Mănăstirea Esfigmenu, unde a trăit încă patru ani. Aici a primit marele și îngerescul chip al schimniciei, sub numele de Antipa, și a fost hirotonit diacon. Prin sporirea ostenelilor și privegherilor de toată noaptea, Cuviosul Antipa a fost cinstit în tot Muntele Athos ca mare sihastru și lucrător al rugăciunii lui Iisus. S-a învrednicit și de darurile vindecării bolilor și al înainte-vederii.
Iubind mai mult singurătatea și smerenia decât lauda oamenilor, în anul 1860, Cuviosul Antipa a părăsit Muntele Athos și s-a întors în Moldova, la mănăstirile din preajma Iașilor. Însă, văzându-se înconjurat de mulțimea credincioșilor, care aflaseră de sfințenia vieții sale, a plecat după trei ani să se închine la moaștele Cuvioșilor Părinți de la Pecerska. De acolo a ajuns la mănăstirile din nordul Moldovei, uimind pe toți cu sfințenia sa.
Auzind despre vestita Mănăstire ortodoxă Valaam, aflată pe o insulă din lacul Ladoga, aproape de hotarele Careliei (Finlanda), Cuviosul Antipa, iubind liniștea și înstrăinarea, s-a așezat acolo în anul 1865. În Mănăstirea Valaam viețuiau călugări foarte sporiți, lucrători iscusiți și dascăli desăvârșiți ai rugăciunii lui Iisus.
În Mănăstirea Valaam, Cuviosul Antipa a mai trăit încă 17 ani, fiind hirotonit preot și arătând fapte minunate de trăire duhovnicească. În post, rugăciune și desăvârșită sărăcie, el se nevoia necontenit, iar rugăciunea sa de foc a inimii slăvea neîncetat pe Dumnezeu. Prin aceasta izgonea gândurile necurate și gusta bucuriile negrăite ale Duhului Sfânt. Pe lângă rugăciune, Cuviosul ținea post îndelungat, făcea privegheri de toată noaptea, lăcrima, săvârșea multe metanii și alte nevoințe tainice. Săvârșea adesea Dumnezeiasca Liturghie și se ruga cu stăruință pentru lume și pentru țara sa.
Pentru viața sa aleasă, Cuviosul Ieroschimonah Antipa Luchian a dobândit de la Dumnezeu darul facerii de minuni și al înainte-vederii. El cunoștea gândurile ascunse ale oamenilor și îi povățuia pe mulți pe calea mântuirii. Era un mare părinte duhovnicesc și un dascăl iscusit al rugăciunii inimii. Din această pricină, numele său devenise cunoscut atât în Carelia, cât și în Rusia de Nord. Mulți monahi și credincioși iubitori de Dumnezeu îl căutau și îi urmau învățăturile. Printre ucenicii săi de seamă din Mănăstirea Valaam, cel mai sporit era Ieroschimonahul Pimen, un bărbat cuvios și foarte învățat.
După o viață binecuvântată de nevoință, Cuviosul Antipa Atonitul și-a dat sufletul cu pace în brațele Mântuitorului Hristos la 10 ianuarie 1882. A fost înmormântat în gropnița Mănăstirii Valaam. El este singurul călugăr român care s-a nevoit în această vestită mănăstire isihastă din nordul Europei.
În anul 1883, văzând că Ieroschimonahul Antipa Luchian este venerat de ucenici și de credincioși ca sfânt, părinții Mănăstirii Valaam au rânduit să i se scrie viața spre slava lui Dumnezeu și folosul sufletesc. Astfel, Ieroschimonahul Pimen, ucenicul său de chilie, a redactat în același an lucrarea Vrednicia de pomenire viață a Ieroschimonahului Antipa.
Viața Cuviosului Antipa a fost tipărită la Petersburg de două ori, în anii 1883 și 1893, fiind răspândită în Rusia, Finlanda și Muntele Athos. Canonizarea și trecerea sa în rândul sfinților au avut loc în Muntele Athos, în anul 1906, la 24 de ani de la mutarea sa la Domnul. În Mineiul pe luna ianuarie, tipărit în limba rusă la Mănăstirea Pantelimon din Athos, numele său este pomenit în ziua de 10 ianuarie, iar viața sa este rezumată.
Cuviosul Ieroschimonah Antipa Atonitul este cinstit mai ales în mănăstirile din Sfântul Munte, fiind singurul călugăr atonit român trecut în rândul sfinților și numărat printre cei din urmă cuvioși părinți ai Atonului.
Astfel, s-a nevoit și s-a săvârșit în chip plăcut lui Dumnezeu, departe de țară, acest mare cuvios român, dascăl al liniștii și al rugăciunii neîncetate. Cu ale lui sfinte rugăciuni, Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin.
