Sfânta Împărăteasă Pulheria
(10 septembrie)
După moartea împăratului grec Arcadie, fiul său, Teodosie al II-lea, a devenit împărat la doar opt ani. Surorile lui, Pulheria, Arcadia și Marina, au jucat un rol mare în viața sa, în special Pulheria, care, deși avea doar 16 ani, a fost încoronată ca împărăteasă (Augustă) și a preluat conducerea de facto a imperiului. Pulheria era cunoscută pentru înțelepciunea sa extraordinară, care depășea vârsta ei, și pentru devotamentul său față de Dumnezeu. Ea a hotărât să trăiască în feciorie pentru a evita orice dezbinare între fratele său și un eventual soț și a dedicat imperiul apărării credinței ortodoxe, care era amenințată de eretici.
Sub conducerea Pulheriei, împărăția a fost bine administrată, iar fratele său, Teodosie, a beneficiat de educația sa atentă, devenind un împărat virtuos, influențat de rugăciunile și învățăturile surorii sale. Pulheria a construit numeroase biserici și mănăstiri, inclusiv o biserică dedicată Fecioarei Maria în Vlaherne, și a oferit milostenie celor săraci.
Când a venit vremea ca Teodosie să se căsătorească, Pulheria a căutat o mireasă potrivită și a găsit-o pe Athinais, o fată înțeleaptă și frumoasă din Atena, care, după ce a fost botezată creștin, a devenit împărăteasa Eudoxia. În timpul domniei lui Teodosie și Pulheria, a avut loc Sinodul al III-lea Ecumenic din Efes, care a condamnat erezia lui Nestorie, un succes atribuit și sârguinței Pulheriei pentru apărarea ortodoxiei.
Cu toate acestea, Pulheria a avut de înfruntat intrigile curtenilor, în special ale famenului Hrisafie, care a reușit să o îndepărteze temporar de la putere prin manipularea împărătesei Eudoxia. Pulheria s-a retras din viața publică, dar curând, tulburările provocate de eretici și intrigile din curte l-au determinat pe Teodosie să o cheme înapoi la conducere.
După un incident care a dus la o neînțelegere și la exilul lui Paulin, un prieten apropiat al împăratului, Teodosie și-a dat seama de greșelile sale și a reluat legătura cu Pulheria, care a revenit la putere, restaurând pacea și ordinea în imperiu. Eudoxia, după o perioadă de izolare și călătorii la Ierusalim, s-a împăcat cu Pulheria, contribuind la aducerea mâinii Sfântului Ștefan în Constantinopol.
La sfârșitul vieții lui Teodosie, acesta i-a dezvăluit Pulheriei o viziune pe care a avut-o în Efes, sugerând că Marcian, un general, va deveni următorul împărat după moartea sa. Pulheria a jucat astfel un rol decisiv în asigurarea succesiunii și stabilității imperiului după moartea fratelui său.
Era într-însa râvna de dreaptă credință și mare înțelepciune; că în sufletul și în inima ei cea curată petrecea Sfântul Duh ca într-o biserică sfântă, și cu mari daruri a îmbogățit-o pe ea. Apoi, viețuind cincizeci și patru de ani și toate averile sale la biserică, la mânăstiri și la săraci împărțindu-le, s-a mutat la Dumnezeu, căruia cu toată osârdia i-a slujit. Amin.
