Sfântul Preot Mărturisitor Dumitru Stăniloae
(4 octombrie)
Părintele Dumitru Stăniloae, teolog ortodox , a contribuit semnificativ la spiritualitatea și teologia ortodoxă. Născut pe 16 noiembrie 1903 în Vlădeni, județul Brașov, el a fost cel mai mic dintre cei cinci copii ai familiei. A urmat studiile la Liceul „Andrei Șaguna” din Brașov și apoi la Universitatea din Cernăuți, unde și-a început pregătirea teologică. După un an, s-a transferat la Universitatea din București, iar mai târziu, prin susținerea mitropolitului Nicolae Bălan, a continuat studiile la Centrul Mitropolitan din Sibiu. După ce a absolvit Facultatea de Teologie de la Cernăuți, a obținut o bursă pentru a studia la Atena.
În 1928, Stăniloae și-a susținut doctoratul cu o lucrare despre patriarhul Dosoftei al Ierusalimului, iar mai apoi a studiat la Munchen, Berlin, Paris și Belgrad, unde s-a specializat în Bizantinologie și Dogmatică, documentându-se asupra operei Sfântului Grigorie Palama. Revenit în țară, a devenit profesor la Academia Teologică „Andreiană” din Sibiu, unde a predat teologie timp de 17 ani și a acoperit discipline precum Teologia Dogmatică, Apologetică, Pastorală și Limba Greacă.
Viața personală a părintelui Stăniloae a fost marcată de momente dificile. În 1930 s-a căsătorit cu Maria Mihu și au avut trei copii, însă doi dintre aceștia au decedat de timpuriu. În 1931, Stăniloae a fost hirotonit diacon, iar un an mai târziu a devenit preot și profesor titular la Sibiu. În 1934, a devenit redactor responsabil al ziarului Telegraful Român, funcție pe care a ocupat-o timp de 12 ani. Din 1936 până în 1946 a fost rector al Academiei Teologice din Sibiu și a publicat în această perioadă una dintre lucrările sale esențiale, Viața și învățătura Sfântului Grigorie Palama.
După al Doilea Război Mondial, regimul comunist l-a forțat să renunțe la funcția de rector în 1946, însă a continuat să predea și să lucreze la traducerea și publicarea Filocaliei, o colecție monumentală de texte de spiritualitate ortodoxă. În 1947 și 1948, a publicat primele patru volume din Filocalie, dar presiunile politice au continuat. În 1958, Părintele Stăniloae a fost arestat și întemnițat la Aiud, unde a stat cinci ani, până în 1963.
După eliberare, a lucrat ca funcționar la Biblioteca Sfântului Sinod și apoi a revenit la catedră. În anii 1960 și 1970, a fost invitat la diverse conferințe internaționale, inclusiv la Oxford și Vatican, reprezentând Biserica Ortodoxă Română. În 1973 s-a pensionat, dar a continuat să fie activ în mediul academic, publicând și colaborând la editarea volumelor Filocaliei, până la volumul 12, apărut în 1991.
Recunoscut ca unul dintre cei mai mari teologi ortodocși ai secolului XX, Dumitru Stăniloae a fost inclus în Academia Română în 1990 și a primit numeroase titluri de onoare din partea instituțiilor internaționale de prestigiu. Părintele a trecut la cele veșnice pe 5 octombrie 1993, lăsând în urmă o operă vastă și o influență durabilă asupra teologiei și spiritualității ortodoxe.
